De când am ajuns aici mă tot gândesc de ce suntem noi, românii, atât de diferiţi faţă de austrieci, mai bine zis, de ce suntem noi ardelenii atât de diferiţi de tirolezi? Scriam imediat după instalarea în Westendorf despre asemănările dintre Ardeal şi Tirol . Deşi relieful e la fel, deşi mâncarea seamănă, deşi obiceiurile seamănă, deşi de salutat se salută cam ca prin Ardeal, deşi sunt cuvinte româneşti la care abia sosit aici le deduci etimologia pur germană sau tiroleză, totuşi suntem atât de diferiţi!
Ieri a avut loc ultimul târg de vară. Exact ca şi în Sebeşul copilăriei mele, şi în Westendorf, în fiecare joi e zi de târg. Am mai scris despre asta, nu voi insista! Am fost aproape în fiecare zi de joi la târg, am mâncat cârnaţi de-ai lor, jambon, caşcaval, pâine, toate produse în casă, am băut bere şi schnaps. De fiecare data o formaţie cânta muzică tiroleză. Până aseară nu am dat foarte mare importanţă versurilor melodiilor lor tradiţionale. Aseară am ascultat mai atent. Şi am văzut că, fără excepţie, toate cântecele lor sunt optimiste, toate cântecele lor amintesc de frumuseţea Ţării Tiroll, de munţii şi poienile, râurile şi pădurile Alpilor! Nici unul nu vrobeşte despre necazurile lor, despre problemele lor, pe care le au şi le-au avut şi ei! În toate este prezentă bună dispoziţia şi sunt amintite frumuseţile acestei ţări senzaţionale care este Tirolul, pe nedrept, zic eu, împărţit de Austria, Elveţia, şi Italia. Şi mi-am adus imediat aminte de cântecele noastre, de doinele noastre, care ne cântă durerea, dorul şi ţin vii în minte nedreptăţile. Problema ţine strict de mentalitate. Noi continuăm să ne victimizăm pentru evenimentele trecute, ei le-au dat uitării şi îşi cântă bucuria de a trăi în “Das schönste Land Tirol”!
Tags: Austria, Jurnal de expat by Lucian Stanciu
2 Comments »
