Iau o gură de Austria
Gata, in jumătate de oră plec din nou câteva zile în Austria. Trebnuie să-mi ranajez apartamentul, să-l mobilez etc. Să iau actele firmei şi apoi mă întorc la luptă în ţară. Ne vedem, citim marţi!
Entries Tagged as ''
Aş suge lapte din sfârcuri de cometă…
Cred că uneori avem parte de ceva care nu poate fi descris în cuvinte. De o recuplare bruscă la realitatea la care am renunţat în favoarea unei realităţi gândite de noi. Ni se întâmplă din diferite motive: un nou loc de muncă, o nouă situaţie sau stare de a fi, un nou curs sau trend în viaţă etc.
Mie mi s-a întâmplat de câteva ori. Ultimele două dăţi au conexiune. Întâi m-am angrenat total în munca mea de la Germisara şi doar cei rău intenţionaţi pot spune că nu am avut performanţă. Apoi m-am angrenat în jocul murdar făcut de fosta mea soţie pe care am idolatrizat-o fals şi de mă-sa! Ambele renunţări la realitatea cotidiană mi-au adus mari prejudicii.
Prima recuplare a avut loc în momentul în care am realizat că munca mea la Germisara se pierde pentru că nu pot face faţă mentalităţilor comuniste impuse de proprietarul hotelului. Am constatat că am mai multe de făcut în viaţă decât să ascult cum îi jigneşte acel patron pe colegii mei. M-ar bate Dumnezeu să spun că şi-a permis vreodată să vorbească cu mine aşa cum vorbea cu ei. Sper că nu o mai face! Am plecat de acolo de pe un salariu care i-ar face invidioşi pe mulţi şi, în primele două luni chiar nu am câştigat acel salariu în Austria. Recuplarea la realitate a fost mirifică, mi-am dat seama că viaţa mea înseamnă mai mult decât a aduce clienţi uneori aproape cu forţa la acel hotel şi că am multe lucruri frumoase cu care să-mi petrec timpul.
A doua recuplare recentă la realitate a avut loc ieri. După luni de zile în care m-am lăsat târât în abisul ticăloşiei şi mizeriei orchestrate de femeia care, totuşi, i-a dat viaţă celei care a fost soţia mea timp de 6 ani, brusc am realizat că viaţa mea înseamnă mult mai mult decât a mă lupta cu o mână de încrâncenaţi şi încremeniţi în proiecţia imaginii lor în societate. Am văzut cu ochii mei cum o femeie apreciată poate coborî pe cea mai joasă treaptă a ierarhiei, am simţit pe pielea mea ce înseamnă suferinţa, simt şi acum ce înseamnă dorul, dar, nu ştiu prin ce minune, cuvintele spuse în atâtea rânduri de Adi, prietenul meu din Viena, au devenit realitate. Şi mi-am dat seama că realitatea mea este cu mult diferită şi superioară realităţii în care vroiau ei să joc. Rezultat direct a fost postul de ieri “Îi mulţumesc lui Dumnezeu!”
Şi este şi acest post care exprimă cel mai bine starea mea de spirit după ridicarea vălului de pe faţă! Simt că sunt tânăr, că am atâtea de făcut în viaţă. Da! Am lângă mine o femeie frumoasă, o femeie care poate fi definiţie a cuvintelor fetiţă, femeie, amantă, doamnă. De aceea îmi vin în minte versurile lui Mircea Dinescu:
“Sunt tanar, Doamna, vinul ma stie pe de rost
si ochiul sclav imi cara fecioarele prin sange,
cum as putea intoarce copilul care-am fost
cand carne-mi infloreste si doar uitarea plange.
Sunt tanar, Doamna, lucruri am asezat destul
ca sa pricep caderea din somn spre echilibru,
dar bulgari de lumina dac-as manca, satul
nu m-as incape inca in pielea mea de tigru.
Sunt tanar, Doamna, tanar cu spatele frumos
si vreau drept hrana lapte din sfarcuri de cometa,
sa-mi creasca ceru-n suflet si stele in os
si sa dezmint zapada pierdut in piureta.
Sunt tanar, Doamna, inca aripile ma tin
chiar de ating pamantul pe aproape cu genunchii,
aceasta putrezire ma-mbata ca un vin
caci simt curgand printr-insa bunicile si unchii.
Sunt tanar, Doamna, tanar, de-aceea nu te cred,
oricat mi-ai spune, timpul nu-si ascute gheara
desi arcasi cetii spre mine isi reped
sagetile vestirii, sunt tanar. Buna seara!”
Bună seara realitate frumoasă!
Îi mulţumesc lui Dumnezeu!
Uneori am senzaţia că scriind serialul “Nu vreau să fiu Dumnezeu” poate îl supăr chiar pe Dumnezeu. De aceea, în noaptea asta am aşa o stare în care simt nevoia să-i mulţumesc lui Dumnezeu. Şi îi mulţumesc pentru:
- cel mai mare dar pe care mi l-a dat, fetiţa mea Petra
- faptul că până acum mi-a dat şansa unei vieţi pline, în care am cunoscut ce înseamnă să fii fericit, ce înseamnă să fii trist, ce e binele şi ce e greul
- modul în care am ajuns să cunosc oamenii, e drept, doar într-un final, probabil prea târziu pentru anumite momente, dar suficient de devreme pentru momentele ce au să vină
- şansa oferită de a cunoaşte atât multe aspecte ale vieţii, poate străine altora
- posibilitatea de a vedea cum un prieten este, de fapt, duşmanul tău de moarte şi cum omul nebăgat în seamă de lângă tine îţi este cel mai bun prieten
- momentele deosebite din viaţă în care am văzut ce înseamnă aprecierea publică şi oprobiul public
- posibilitatea ca în ziua în care am luat masa cu cel mai important personaj al momentului să mă duc şi în cea mai oribilă crâşmă unde să stau la masă cu ultimul boschetar
- iluzia că am avut o familie model, fapt ce a făcut din mine poate unul dintre cei mai fericiţi oameni timp de câţiva ani
- faptul că mi-a deschis ochii şi am văzut cât de falsă era acea familie model
- şansa de a scăpa din cloaca şi falsitatea în care am trăit câţiva ani buni din viaţă
- faptul că mi-a adus în cale o femeie care merită tot ce am oferit altora, de două ori mai mult, de infinit mai multe ori mai mult, o femeie care nu se vrea altceva decât ceea ce este şi care mă iubeşte necondiţionat, statutul sau starea materială fiind pentru ea lucruri absolut neimportante
- şansa de a trăi în cea mai frumoasă ţară din Lume, Austria
Nu vreau să fiu Dumnezeu! – CONCURS
Anunţasem pentru finalul săptămânii regulamentul pentru concursul “Nu Vreau să fiu Dumnezeu!” Cum am avut probleme cu tema care nu permitea comentarii pe pagini, cu ajutorul denisei am rezolvat problema. Aşa că regulamentul este disponibil aici. Dat fiind premiul consistent, sper ca participarea să fie pe măsură…
Am (încă) cea mai “tare” nevastă!
E clar, sunt un norocos! Am, cel puţin până se termină apelul la procesul de divorţ, cea mai tare nevastă! După ce mi-a (şi-a) tras-o cu hamalul, a venit vremea să i-o tragă hamalului. Aşa că fain frumos, după ce se văzuse cu sacii în căruţă, hamalul s-a pomenit aruncat în stradă de Diana. Pentru care, mămica ei l-a adus în ţară, taman din SUA, pe fostul prieten, ADI pe numele său. Acest Adi este omul de la care eu am luat-o pe Diana, adică cel de care se săturase [Read more →]
Vă mulţumesc din suflet!
Demersul meu, rugămintea mea la care nu mă aşteptam să răspundeţi cu atât de multă promptitudine a fost încununat de succes. În primul rând unul dintre cei care au sunat au vorbit cu Diana, apoi am obţinut dovada irefutabilă că e numărul ei de telefon. Cum? Într-un mod pe cât de banal pe atât de simplu. Cineva s-a prezentat la recepţia hotelului Germisara şi s-a dat drept o rudă a Dianei, care are doar un număr de telefon al ei, care vrea să vorbesacă neapărat cu ea. O colegă a Dianei, căutând în propriul telefon a dat persoanei respective încă un număr. Exact cel publicat de mine! Totul este clar şi este cât se poate de sigur că voi aplica metoida 2 din postul “Ce să fac?“: Încă o dată mii de mulţumiri celor care au fost alături de mine în demersul meu. Oricum, se pare că în curând soarele vă răsări şi pe strada mea şi Petra va putea să-şi vadă tatăl, iar eu voi putea să-mi văd fetiţa!
CONCURS “NU VREAU SĂ FIU DUMNEZEU!”
De mult aveam ideea unui astfel de concurs. Ideea se va pune în practică la sfârşitul acestei săptămâni printr-un concurs ce va fi anunţat atât aici pe blog cât şi pe visurat. Sper ca si alti blogeri sa contribuie la promovarea concursului, dat fiind că premiul va fi un sejur de o săptămână în Tirol, pentru două persoane, cazare şi mic dejun!
Am nevoie de o mână de ajutor
Am nevoie de mână de ajutor și toți care vor să ma ajute vor avea parte de recunoștința mea. Să vă spun despre ce este vorba. De pe un anumit număr de telefon, Diana, fosta mea soție purta convorbiri erotice cu hamalul, amantul ei, încă de pe vremea când eram căsătoriți și se părea că nimeni și nimic nu va distruge căsnicia nostră. Mie mi se părea!
Acest lucru mi l-a spus femeia cu care amantul Dianei are un copil şi care i-a asigurat de ani de zile banii necesari traiului. Ea i-a surprins vorbind la telefon, a citit sms-urile expediate spre şi de pe acest numar de telefon etc. Acum, la momentul adevărului, cei doi neaga că telefonul ar fi al Dianei. Eu am sunat şi m-am convins că e al ei. Pentru a avea valabilitate în justiţie nu e suficientă această dovadă. Aşa că m-am decis să public numarul şi să vă rog pe toţi cei care vreţi să mă ajutaţi să sunaţi. Întrebaţi dacă e Diana şi spuneţi-i ca sunteţi un prieten sau o prietenă de-a mea şi că o sfătuiţi să mă lase să-mi văd copilul.
Demersul poate avea două rezultate. Diana mă va da în judecată pentru că i-am făcut public numărul, dar automat va recunoaşte că e numărul ei sau Diana nu mă va da în judecată dar voi avea foarte mulţi martori că ea răspunde pe acest număr. Şi, poate exasperată de telefoane mă va lăsa să-mi văd şi copilul!
Acesta este numărul: 0733205190
Vă mulţumesc!
Late edit: e clar ca si-a inchis telefonul. Cine vrea poate incerca maine dimineata! Si pentru ca am fost sunat si mi s-a spus ca vreau doar sa o inebunesc spun ca nu este asa. Daca vroiam asta ii dadeam nr de fix.
Ce să fac?
Urmează apelul în procesul meu de divorț. Am două variante:
1. Să merg din nou la incercare sperând că le va lumina mințile cineva creaturii și fostei soții
2. Să mă duc si să probez cu martori motivul plecării mele de acasă, adică legătura ei cu hamalul. În acest caz cu siguranță divorțul se va pronunța din vina ei exclusiva sau cel mult din vina ambilor. Dar va rămâne consemnat pe veci ce mamă ușuratică are Petra!
Dilema aceasta e mare și mă roade cumplit.
Austria de departe
Sunt în ţară de aproape o lună, timp în care am mai luat osingură dată o gură de Austria, timpm de patru zile. Nu credeam să îmi lipsească atât de repede şi atât de mult. Azi m-a sunat Geanina, o cincime din comunitatea românească din Westendorf. Mi-a spus ce ar dori să îi aduc când vin acasă, zicea, ea, şi avea dreptate. Dorea ciuperci murate, bureţi mici şi maro. Eram la un bar cu Bianca, o prietenă cu care discutam despre venirea ei şi a prietenilor la schi, în ianuarie, la Westendorf. Ea mi-a promis că va rezolva cu o bătrână din Boholt problema ciupercilor.
După zile în şir în care nu mi-a fost bine fiind prea în România, am avut parte de un moment scurt în care am realizat ce am eu acolo în Austria. Şi am constatat atunci că, oricât de dragă mi-ar fi România, din nou, pentru câteva clipe m-am simţit plecat de acasă.
Acum ştiu clar că acasă e în Austria. Şi aştept să se termine târgurile, să pun capăt procesului de divorţ, să îmi mai văd fata de câteva ori – asta, încă e la mîna creaturii – şi să plec. Austria e departe de mine acum şi chiar mă doare!
Sponsors
Categories
Archives
Meta