Nostalgie?
Am descoperit asta pe net, mulţumită unei prietene de aici, pe numele ei Raluca. Am citit, am simţit ceva ciudat, se întâmpla ceva cu mine, nu am găsit răspunsul, drept pentru care postez şi rog pe cei din generaţia anilor 70-80 să îmi spună ce simt:
Scrisoare catre generatia noastra:
Nascuti la inceputul anilor 70-80, vedem acum in anul 2007 cum casa parintilor nostri este de 50 de ori mai scumpa decat atunci cand au cumparat-o si realizam ca noi o sa platim pentru casele noastre in jur de 50 de ani. Nu avem amintiri despre primii pasi pe luna, nici despre razboaie sangeroase, dar avem cultura generala, pentru ca asta insemna ceva o data.
Suntem ultima generatie care a jucat “Ascunselea”, “Castel”, “Ratele si vanatorii”, “Tara, tara! Vrem ostasi”, “Prinsea”, “Sticluta cu otrava”,”Pac Pac”, “Hotii si vardistii”, ultimii care au strigat “Un doi trei la perete stai”, ultimii care au folosit telefoanele cu fise, dar primii care am facut petreceri video (inchiriam un video si stateam sa ne uitam la filme 2 zile inchisi in casa) primii care am vazut desene animate color, primii care am renuntat la casete audio si le-am inlocuit cu cd-uri.
Noi am purtat jeansi elastici, pantaloni evazati, geci de blugi de la turci, iar cine avea firme gen Lee sau Puma era deja lider de gasca.
Noi nu am dat examene de Capacitate, nu am dat teste grile la admitere. Noi am fost ultimii “Soimi ai Patriei” si ultimii “Pioneri”.
La gradinita am invatat poezii in romaneste, nu in engleza… Si am cantat MULTI ANI TRAIASCA nu HAPPY BIRTHDAY la aniversari.
Am sorbit din ochi Sclava Isaura, Beverly Hills , Melrose Place , Twin Peaks, Dallas .. si cine zice ca nu s-a uitat ori minte ori nu avea inca televizor.
Reclamele de pe posturile straine ne innebuneau, si abia asteptam sa vina si la noi inghetata Magnum, sau pustile alea absolut superbe de apa.
Intre timp, ne consolam cu Tango cu vanilie si ciocolata si clasicele bidoane umplute cu apa de la robinet, care turnate in cap ne provocau pneumonii. Si uite un motiv bun sa nu mergem la scoala.
Noi am ascultat si Metallica, si Ace of Base, si DJ Bobo, si Michael Jackson, si Backstreet Boys , si Take That, si inca nu auzisem de manele, singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu stia pasii, dar toti dansam! Dar spre deosebire de copiii din ziua de azi, am auzit atat de Abba, si de Queen, cat si de noile nume gen 50 Cent si Britney Spears. Am citit “Licurici”, “Pif” Ciresarii, si am baut Cico si Zmeurata
Si ni s-a parut ceva extraordinar cand au aparut primele sucuri “de la TEC” fara sa ne fie teama ca “au prea multe E-uri”, iar la scoala beam toata clasa dintr-o sticla de suc fara teama de virusi. Noi am baut prima Coca-Cola la sticla si am descoperit internetul.
Noi nu ne dadeam bip-uri, ne fluieram sa iesim afara,noi nu aveam dolby surround system, taceam toti ca sa auzim actiunea filmului, nu aveam Nintendo sau Playstation ci jocuri tetris de care ne plictiseam la o luna dupa ce le cumparam si le uitam pe dulap, pline de praf.
Abia asteptam la chefuri sa jucam “Fantanita”, sau “Flori, fete sau baieti”, sau “Adevar sau Provocare”, sau orice ne dadea un pretext sa “pupam pe gura” pe cine “iubeam”.
Noi suntem cei care inca au mai “cerut prietenia”, care inca roseam la cuvantul “sex”, care dadeam cu banul care sa intre in farmacie sa cumpere prezervative, pe care apoi sa le umplem cu apa si sa le aruncam in capul colegilor, care am completat mii de oracole, sperand ca persoana iubita va citi acolo unde scrie “De cine iti place?” ca ne place de el/ea.
Este uimitor ca inca mai suntem in viata, pentru ca noi am mers cu bicicleta fara casca, genunchiere si cotiere, nu am avut scaune speciale in masini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cadeau din
greseala pe jos, nu am avut pastile cu capac special sa nu fie desfacute de copii, nu ne-am spalat
pe maini dupa ce ne-am jucat cu toti cainii si toate pisicile din cartier, nu am tinut cont de cate lipide si glucide mancam, parintii nostri nu au “child proof the house”, ne-au trimis sa cumparam bere si vin de la alimentara, si cate un pachet de tigari de la tutungerie.
Noi am auzit cum s-a tras la Revolutie, noi am fost martorii a trei schimbari de bancnote si monede, noi am ras la bancuri cu Bula, noi am fost primii care au auzit-o pe Andreea Esca la Pro TV, noi suntem cei care mai tinem minte emisiunea “Feriti-va de magarus”.
Suntem o generatie de invingatori, de visatori, de
“first-timers”…
Daca citesti si ai cazut macar un pic pe ganduri, esti de-al nostru!
Sursa: cafeneaua.com
Later edit: pe acceaşi temă, un forum aici.
sunt nascut in 91 si tin sa cred ca si eu am fost printre ultimi care am jucat toate jocurile posibile, si nu imi manca calculatorul zilele cum face acum
fremurile au trecut si obiceiurile odata cu ele 
nascuta in `83 si am trait tot de pe lista
– nu mai tin minte de Tango cu vanilie si ciocolata, dar in rest se potriveste totul.
Sunt nascuta in 82 si da am trait tot ce ai scris…. imi mai aduc aminte si de jocul Frunza si de cheile pe care le tineam atarnate de gat cand parintii erau plecati la lucru, de cozile de la lapte, paine ulei cu ratia si zahar.
Cu toate astea cred ca am avut o copilarie mult mai fumoasa asa decat a celor de azi.:)
Sunt nascut in 79 si imi aduc aminte perfect de toate astea. La noi ne mai strangeam pe scara blocului si jucam Baba Oarba sau toti baietii la cineva cand ne sticleam la filme porno si radeam ca prostii..Caseta trebuia derulata neaparat la minutul si secunda de unde incepuse sa mearga…
Plus 15 oua de persoana de la alimentara, mai gaseai un prieten luai 30 de oaua : ) sau x-ul din dreptul datei in care cumparai paine. 2 paini pe zi la 4 persoane. Se dadea si cu jumatatea de paine .. asta era cea mai tare.
nascut in 83 si imi aduc bine aminte de lucrurile astea. intr-un fel imi pare rau ca au trecut, si as mai vrea sa ma joc cu prietenii prin parcare sau sa alergam ca cretinii prin santiere si sa sarim de la etaj, sau sa ne bagam intre schelele podului cand trece trenul ca sa experimentam senzatii tari
‘71 – Iti dai seama prin ce primejdii am trecut…
eh… am prins si eu mare parte din ce scrie pe acolo cu toate ca sunt nascut in 88. imi e dor de prezervativele si pungile cu apa aruncate in capul altora si de sarma intinsa pe trotuar(saracele lucratoare la fabrica de confectii… ce traumatizate au fost vreo 2 veri din cauza la niste copilasi descreierati). Ba se impiedicau de sarma, ba le apuca vreun tembel din tufis de picior, ba se trezeau cu vreun ou sau o punga cu apa in cap
)(stiu ca eram rai dar… copilasi idioti). Imi mai e dor cand jucam ascunsa pana la 1-2 noaptea si venea taica-mio sa ma ia cu forta in casa… cand stateam toti in fata blocului pana tarziu si radeam si jucam “adevar sau provocare”, “telefonul fara fir” si alte jocuri asemanatoare. Cand jucam remi sau septica, cand dateam chefuri monstru care tineau minim 3 zile 
. imi e dor de copilarie… :-<
Suntem ultima generatie care a jucat “Ascunselea”, “Castel”, “Ratele si vanatorii”, “Tara, tara! Vrem ostasi”, “Prinsea”, “Sticluta cu otrava”,”Pac Pac”, “Hotii si vardistii”, ultimii care au strigat “Un doi trei la perete stai”. La gradinita am invatat poezii in romaneste, nu in engleza… Si am cantat MULTI ANI TRAIASCA nu HAPPY BIRTHDAY la aniversari.Noi am ascultatAce of Base, si DJ Bobo, si Michael Jackson, si Backstreet Boys , si Take That, si inca nu auzisem de manele, singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu stia pasii, dar toti dansam! Dar spre deosebire de copiii din ziua de azi, am auzit atat de Abba, si de Queen, cat si de noile nume gen 50 Cent si Britney Si ni s-a parut ceva extraordinar cand au aparut primele sucuri “de la TEC” fara sa ne fie teama ca “au prea multe E-uri”, iar la scoala beam toata clasa dintr-o sticla de suc fara teama de virusi. Noi am baut prima Coca-Cola la sticla si am descoperit internetul.
Noi nu ne dadeam bip-uri, ne fluieram sa iesim afara,noi nu aveam dolby surround system, taceam toti ca sa auzim actiunea filmului, nu aveam Nintendo sau Playstation ci jocuri tetris de care ne plictiseam la o luna dupa ce le cumparam si le uitam pe dulap, pline de praf.
Abia asteptam la chefuri sa jucam “Fantanita”, sau “Flori, fete sau baieti”, sau “Adevar sau Provocare”, sau orice ne dadea un pretext sa “pupam pe gura” pe cine “iubeam”.
Noi suntem cei care inca au mai “cerut prietenia”, care inca roseam la cuvantul “sex”,care am completat mii de oracole, sperand ca persoana iubita va citi acolo unde scrie “De cine iti place?” ca ne place de el/ea.
Este uimitor ca inca mai suntem in viata, pentru ca noi am mers cu bicicleta fara casca, genunchiere si cotiere, nu am avut scaune speciale in masini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cadeau din
greseala pe jos, nu am avut pastile cu capac special sa nu fie desfacute de copii, nu ne-am spalat
pe maini dupa ce ne-am jucat cu toti cainii si toate pisicile din cartier, nu am tinut cont de cate lipide si glucide mancam, parintii nostri nu au “child proof the house” ne-au trimis sa cumparam bere si vin de la alimentara, si cate un pachet de tigari de la tutungerie.noi am ras la bancuri cu Bula, noi am fost primii care au auzit-o pe Andreea Esca la Pro TV, noi suntem cei care mai tinem minte emisiunea “Feriti-va de magarus”.
Suntem o generatie de invingatori, de visatori, de
“first-timers”… Nascut in ‘89 si astea le-am prins si eu. Si chiar daca am abia 19 ani jumate parca mi-e dor d toate jocurile si toate prostiile care le faceam cand eram mic acum constat ca azi copiii nu mai stiu ce sunt alea care pt noi erau distractii nu discoteci si telefoane si alte prostii care ei le fac azi. Melodia Dragos Leasa – Diferente adevar graieste
Recitit placut postat si la mine pe blog ( trebuia sa precizez sa nu se deduca vre’un furt )
guilty as charged! ‘74…
Sau cand bateam santierele patriei sa facem rost de o bucata de vre-o 40 de cm de teava, prin care ne suflam cornete pana ne invineteam buzele!
Ha, ce vremuri frate, ce vremuri!
Avea un prieten o minge de fotbal si una de volei, adevarate, de piele, trimise de matusisa din SUedia. Le tinea tac’su in vitrina in sufragerie! Da’ l-am convins sa le puna la bataie si zand am spart-o p’aia de fotbal am luat’o p’aia de volei. SI cand am spart’o si p’aia am plans juma de zi pe la portile stadionului din Ghence, sa-l gasim pe nea Gica sa ni le lipeasca!
L-a spart tac’su pe Vlad, cand a vazut ca mingile!
Da sunt pre batran!
Frumoase vremuri. Pacat …copii nostrii se vor juca in “second life” fututea…pardon ..pititea.
‘89, atunci am aparut pe lume. Si da, le-am trait pe toate si inca multe lucruri caracteristice periaodei anilor ‘90
78 vinovata
si apropo de tevi, cel mai tare era cel care avea o “pusca” din mai multe tevi prinse intre ele cu banda izolatoare, caietele noastre se transformau in cornete, mai foloseam si “nebunele” (ceva fructe ale arbustilor din gardurile vii – erau inca garduri vii, nu aparuse nici un ABC la parterul blocului, aveam prastie cu elastic, si munceam toata ziua la confectionat “goioabe” din sarme cu izolator
am crescut langa santierul viitoarelor blocuri din cartier, era plin de gropi uriase, si desi ne era interzis ca mergem acolo, ne jucam “de’a ascunsa” printre betoanele fundatiilor. Aveam o singura pereche de patine, la care tata le refacea zimtii in fiecare iarna (amintiti-va, aveam zapada pe trotuare)
Jucam “elastic” si “paradis”, eram fericiti cand gaseam creta colorata, umpleam trotuarele de desene, cand nu gaseam creta, desenam pe asfalt cu bucati de BCA……si cred ca ar fi mai fi multe, dar ma loveste nostalgia cat sunt de batrana pe de o parte si ca cel mai probabil copiii mei nu vor pupa asa ceva
…e…, casa “parintilor” s-a mai ieftinit mult din 2007 pana acum…
. Asta apropo de “vedem acum in anul 2007 cum casa parintilor nostri este de 50 de ori mai scumpa decat…”.
…prin vremurile alea, de dinainte de ‘89, putini romani erau proprietari. Odata cu legea data de P.Roman, la inceput de democratie (ma rog…), locuintele la bloc au putut fi cumparate (nu e vorba despre praduielile cu Lg.112, repuse pe tapet de confiscarea noua realizata de legea lu’ Felix Motanu’, declarata constitutionala, finalmente, cu toata opozitia lui Base si a multora…). In Romania, sunt cei mai multi proprietari, de ani de zile, in comparatie cu multe tari din UE unde se sta si cu chirie…
In genere, insa, ce-i in postare, trait-am multi !… Indiferent de cum erau vremurile, pentru toti erau unice; e vorba de o copilarie unica, nu?…si ce e mai frumos si mai nostalgic?…
fuiii…. ce mai rontaiam la inghetata aia… ce mai cautam pe santire tevile sa facem o impuscate cu gornete…. ce mai chiuiam afara cand se oprea lumina in timpul celor 2 ore de transime tv(ne bucuram ca vor cobora la joaca si cei care erau la tv.cate dopa si cartoble am pierdut in spatele blocul la joc,cate bete nu am rupt la turca… si de cate ori nu aveam ghenunchii jdreliti de la alergate ,castel ,ratele si vanatorii… cat m-am rugat de tanti de la paine sa imi de o paine intreaga ,nu un sfert pt ca fratiorul meu mai mic dorea sa manance cu dulceasca(cum ingana el pe atunci)… iar eu marmelada … va amintiti marmelada?cate ore in sir la coada la oua sau dimneata la unt si lapte…
cate batai in care il imitam pe zorro(noi baietii eram toti zorro(filmul lui delon) cu sabii facute din brazii de la revelion.cate ciocolate rom(Partidul te vrea tus roackere) nu am impartit cu prietenii de la scara…
amintiri frumoase mare pacat ca nu le vor treie nimic asemanator cei de azi sau cei de dupa noi…
ce vremuri !!!
nu am citit de vafe,le luam de la tonetele cu inghetata,parca erau 4 lui bucata,citronada de la cofetarie,doamne si acum parca o vad…
intr-o seara ma plimbam pe strada si mi-am dat seama ca lipseste ceva din peisaj,lipseau copii iesiti in fata blocului la joaca,nu mai vezi cornete pe jos,nu mai vezi sotroane desenate nici conturul patratelelor pt jocul cu acelasi nume….
copii din ziua de astazi desi au mult mai multe decat am avut noi sunt infinit mai saraci
a inceput sa-mi fie dor de vacantele la bunici!!!
Cu toate că am doar 22 de ani (la sfârşitul lui ‘86 sunt venit pe lume), m-am regăsit şi eu, ca majoritatea celor care au postat înaintea mea, în scrisoarea aceea.
Da… vremuri de mult apuse, asta sunt, şi e păcat. Stau şi mă uit când vin de la muncă prin metrou… unde e toată lumea aia de odinioară? Unde sunt bărbaţii care dădeau locul doamnei / domnişoarei care stătea în picioae? Unde sunt replicile “Mă scuzaţi” sau “Coborâţi cumva?”… Acum e ceva de genu’ “Dă-te bă, f****** morţii mă-tii de roacher”…
În fine, asta a fost ceva mai general:-D.
Cât despre înghetaţe, cornete, vafe etc, cine îşi mai aduce aminte de eugeniile alea clasice, ambalate în hârtie simplă, care aveau un gust de jdemii de ori mai bun faţă de cele de azi…
Pfff… ne ducem pe copcă uşor uşor, în fiecare zi… Repet, chiar dacă am doar 22 de ani, mă văd şi eu p-acolo:-D.
nu stiu da eu cred ca sunt doua variante; copii de azi ori sunt mai retardati ori o sa fie mult mai destepti ca noi. Din cate vad sigur o sa fie inferiori celor de altadata chiar daca vai se minuneaza parintii ce repede invata, invata repede o prostie conform teoriei ca prostiile se invata primele. Ma uit la tinerii de azi de liceu si de facultate primii ani cum ii doare in cur de viitor(90%) si daca ii intrebi ce vor sa faca nu sunt in stare sa dea un raspuns viabil. Le lipseste creativitatea cea pe care noi am dobandit-o jucandu-ne fata in fata.Mie mila de ei si din punct de vedere genetic caci calculatorul nu prea duce la evolutie fizica. Oricum toate bune si frumoase azi poti sa pleci linistit la servici lasandu-ti copilul in fata calculatorului o zi intreaga si daca ii lasi si de mancare deja poti sa nu mai dai pe acasa. Despre drogurile din scoli si alte chestii daunatoare nu poti decat sa te rogi ca educatia pe care ai acordato copilului sa il faca destul de inteligent sa se fereasca singur ca oricum nu poti face nimic altceva. Conform evolutiei toate merg spre bine asa ca …
si inca ceva nu are rost sa ne credem superiori lor caci ei au prins alte elemente si evident la randul lor o sa scoat asemenea articole despre urmatorii copii si tot asa.
Ce a fost a fost ce va fi va fi daca poti sa schimbi ceva foarte bine daca nu scrie un blog macar asa o sa fie simpatie la sentiment. Copii nostri poate o sa fie mai inferiori dar asa o sa ii ajunga din urma copii din tarile mai slab dezvoltate si totul se va echilibra ,oricum omenirea nu o sa sufere , nu acum.
‘77. Cata nebunie in pauza mare care era de 15 minute. Alergatura pana singurul chiosc din jurul scolii unde se gaseau renumitele prajituri albinuta, sucul de rigoare, etc… Ce fericire cand trebuiau spalate covoarele persane pe asfaltul fierbinte vara. Balaceala garantata. In pauza mare copii din ziua de azi nici nu mai sunt lasati sa iasa in curtea scolii decat insotiti. Nu ca ar fi un lucru rau. Prefer sa stiu ca fetita mea sta in banca si e in siguranta. Dar nici nu ar avea ce sa cumpere bun de la zecile de choscuri care impanzesc vecinatatea scolilor. Vremuri de mult apuse.
Cata veselie si strigate de bucurie se auzeau in momentul in care tot orasul isi revenea din pana de curent. …..:(
nascut in 82 da adevarat ….a fost frumos…mai e un joc ce il jucau de obicei fetele “ata” sau “bucuresti” joc de trei persoane …la care noi baietii incercam sa le incurcam sa greseasca, mai e sotron ,dar unul dintre cele mai importante jocuri e “9 pietre” care nu stie de el se juca cu o minge desumflata,prinselea (pe nume,pe animale,tari,etc),suntem primii care au vazut filme la caminele culturale filme precum sora 13,o floare si 2 gradinari,lantul amintirilor,biciul fermecat…primii care am mancat inghetata polar (era impachetata ca un pachet de unt),mancam multa guma turbo,(eram si colectionar de surprize….aveam toata colectia…).
Ca sa vedeti de ce nu mai exista copilarie
Cand un copil de 6 ani primeste amenda ptr un desen nevinovat pe asfalt deja ne ducem tati. Putem desena linistiti in corel, paint,…
http://www.wowozanga.com/2007/10/12/six-year-old-girl-facing-300-fine- for-drawing-on-the-sidewalk-with-chalk.htm
bravo…asa este! de asta noi intelegem de ce vedem tot felul de specimene pe colcalari…pitzipoance si restul….ei n au cum sa intelega
Eu sunt nascuta in 86 si spre rusinea mea biroul si laptopul mi-au consumat amintirile.Mare placere mi-a facut sa citesc post-ul asta.Insa ati cam uitatde bataia cu sifoane si de sotron sau de corcoduse verzi si cataratul pe garaje.
Super blogul asta,e prima data cand intru si din pura intamplare!
ehe, eu sunt din ‘74 si am prins toate cate sau scris.A fost frumos si sanatos dar …au trecut toate si sau uitat.Copiilor mei le plac cand le povestesc despre copilaria mea si mai ales de modul in care ne jucam.Acum nu stiu decat calculator si …………..
frumos… mi-e dor de copilarie si scarba de viitor, suntem ceea ce suntem si devenim ceea ce nu vrem sa fim.
PHiii, cumparatul painii mi-a ramas cat se poate de viu in minte, nu stiu de ce…poate pentru ca mergeam si imi beam citronada de rigoare:)? sau cumparam un pachet de biscuiti? ooh, si toate zilele acelea erau insorite! mereu, mereu, imi amintesc primul film pe video vizionat, intr-o carciuma, lumina rosiatica a filmului, eroul Kung Fu care lupta ca un ZEU care lupta in mijlocul baietilor rai, duminica dupa masa, nu oricum, mare eveniment, tremuram, astea senzatii, jocul PAC PAC, intalnirea noastra de la miezul noptii din timpul vacantelor de vara urmata de jocuri, povesti la foc care ne faceau sa ne inghesuim unii in altii dar nici sa plecam nu ne dadeam, porumb copt la flacara focului, tantari, pietricele in geam, pocnitori, prastii, trotinete incropite din te miri ce rotitze, mingi de fotbal, guma turbo, jocul de-a magazinul, jocul de-a nunta, care dintre noi nu a fost macar odata mire/ mireasa?
Ce dor mi-e de zilele alea… Acum parca totul e pustiu. Nu mai e ce-a fost si nu va mai fii niciodata. Copiii din ziua de azi nu mai stiu sa se joace, sa se distreze, sa comunice; mai ales de cand au la indemana calculatoarele/internetul si telefoanele mobile. Cresc fructele in pomi si nu le mai mananca nimeni, inainte nici nu apucau sa se coaca si nu mai erau. Imi amintesc cum colectionam poze cu masini de la gumele Turbo, ciocolata Kiss care-mi placea la nebunie, CipiRipi (care inca se mai gaseste). Frumoase vremuri. Pacat ca au trecut.
PS: (in ideea sa nu repet ce s-a mai scris) Nu am citit comentariile, ca e tarziu, dar dupa ce ma intorc de la munca le voi citi. Abia astept.
Toate cele bune.