Scrisoare de adio soției mele (II)
După cum ai apucat, probabil, să vezi, Curtea de Apel alba s-ar putea spune că a tranșat problema. Mulțumită recursului tău, e drept, nu o voi mai avea pe Petra în fiecare weekend la mine, dar tot la două va fi! În schimb, vară de vară, Petra va petrece o lună cu mine! Și o săptămână iarna!
Vezi, Diana, din nou mulțumită mamei tale, care nu te-a lăsat să semnezi înțelegerea de la Tribunal, te-ai ales cu un program de vizitare contrar la tot ce sperai. Probabil va fi la fel și la partaj!
Diana, în încheierea scrisorii mele de adio adresată celei care mi-a fost soție 6 ani și alături 9 ani, vreau doar să îți mai spun, că în ciuda la ceea ce vrea mama ta să dovedească lumii, tu ai dreptul la o viață a ta! Din păcate știu că acest lucru nu va fi posibil cât mama ta trăiește! Și este îngrozitor de tânără, ba mai și arată îngrijorător de bine! Partea proastă este că, atunci când ea nu va mai fi, tu vei vedea o altă lume, ți se va lua de pe ochi vălul care ți-a întunecat mintea de la naștere și până acum și te vei întreba, retoric: “Doamne, viaţa chiar poate fi frumoasă? Doamne, ce am făcut cu viaţa mea, unde e ea?”
Diana, am în încheiere o singură rugăminte! Petra va petrece cel mai mult timp cu tine! Din păcate şi cu mama ta! Te rog eu, dacă iubeşti acest copil, nu îi fă şi tu ei ce ţi-a făcut mama ta ţie! Dă-i dreptul la o viaţă şi nu greşi fundamental cu ea, aşa cum eşti pe cale să o faci! Stai cât mai mult cu ea şi păzește-o de influența nefastă a mamei tale! Pentru ea, pentru Petra te rog acest lucru, Diana! Îți promit că eu voi încerca să nu pierd o secundă din ceea ce mi-a conferit ca drepturi Curtea de Apel și voi fi cât mai mult timp alături de Petra! Dumnezeu să ne ajute pe toți trei! Adio, fosta mea soție, de acum ești doar mama Petrei! Voi încerca să fac loc în viața mea altora care mă pot iubi fără aprobarea mamei!
Imi pare rau ca s-a ajuns aici. Nu stiu daca ma mai retii, dar nu are nici o importanta. Ultima oara cand ne-am intalnit, in vara, “erati” (asa cum iti spuneam) optimist. Mi-ai povestit ca urma sa pleci in concediu cu Petra si sotia Diana. Chiar m-am bucurat pentru tine. Pacat ca, concediul acesta nu v-a reunit familia. Ma bucur totusi ca poti sa-ti vezi mai des fetita. Este foarte draguta..
As prefera, dac poti, sa nu postezi acest comentariu. Este doar pentru tine.
Bafta!
Marius F.
bai..cu tot respectul..dar fosta ta sotie e proasta daca se lasa indobitocita de ma’sa.. femeie matura fiind.(sper ca nu am fost prea dur):)).
Hmmm…
Te sfătuiesc doar să RĂMÂI VIU. Oricând poate veni un moment al unui nou început; condiţia este să te găsească VIU. Această stare de ‘VIU’ e o stare de spirit. Caută şi menţine-o! Dumnezeu să te ajute!
Foarte trist. Sunt un trecător ajuns din greşeală aici. Am citit scrisorile tale, deşi erau cumva intime. Abdicarea voluntară a soţiei tale de la rangul de ‘SOŢIE’, nu-i dă dreptul să fie egoistă în ceea ce priveşte drepturile tale asupra copilului. Fiind o marionetă în mâinile mamei ei, o va face. Câteodată chiar cred că o ‘zguduială’ cu bătăiţă ar prinde bine. Şi soacrei şi soţiei.
Văd că tu ai avut un mariaj dublu: soţie – soacră. Lasă-le boalelor, nu merită! Din resturile de suflet ce ţi-au mai rămas, din cenuşa fostei căsnicii, reclădeşte-ţi altă viaţa! Nu muri!
Nu-ţi spun nimic nou, ştiu.
O trecătoare,
nu crezi ca e penibil sa-ti speli rufele murdare in public?
Cum Doamne, doi oameni care-si respira aerul unul celuilalt la inceput ajung sa se indeparteze atat de mult?
Eu va doresc sa aveti intelepciune multa si sa depasiti situatia de dragul copilei voastre!