Da, viața mea a luat întorsături neașteptate… De miercuri am devenit vienez… E bine, e rău, Dumnezeu va decide. Am lăsat Tirolul, cel care m-a primit atât de bine, cel care mi-a devenit a doua casă, pentru Viena. Am lăsat curăţenia şi ordinea duse la perfecţiune pentru Viena fascinantă dar care lasă de dorit la multe capitole. Am schimbat aerul tare de munte pe aerul îmbâcsit din Viena – vorbim de centru, nu de vastele sala parcuri – am schimbat curaţenia perfectă pe mizeria de pe jos prezentă în ciuda armatelor de gunoieri (oricum, să nu credeţi că Viena ar putea fi un oraş la fel de murdar ca Bucureştiul, dar în comparaţie cu Tirolul, aici e mizerie), am schimbat liniştea totală pe agitaţia specifică metropolelor, am ajuns dintr-o comunitate care număra cinci români într-un oraş unde din prima zi am auzit manele date la maxim dintr-o maşină, acolo unde e mai bine să vorbeşti orice altă limbă decât româna, pentru că nu ai de ce te mândri că eşti român! Am ajuns acolo unde credeam că nu voi trăi vreodată, după anul petrecut în Tirol. Poate e bine, poate e rău, dar din punct de vedere profesional am făcut un mare pas înainte. De ieri sunt managerul Best Western Retither Hotel din Viena, un hotel de patru stele situat la 800 de m de Schonbrunn si la cinci minute de mers pe jos de Mariahilfferstarsse. Aşa că, vă invit la Viena, la fel ca şi în Tirol, unde Westreisen, agenţia mea de turism continuă să funcţioneze… Cei care doresc, pot vedea hotelul la aceasta adresa.