Lucian Stanciu

- Adina, ştiu că aşa te cheamă, te-am văzut, nu azi prima dată, dar de când te-am văzut te-am admirat! Am o propunere pentru tine. Trebuie să fac o reclamă la o firmă de biciclete şi am nevoie de cineva să facă pe fotomodelul pentru asta. Ce crezi, te interesează?
Adina a rămas câteva clipe tăcută, apoi a părut interesată.
- Unde va apărea reclama? (more…)

Cafeneaua a devenit apoi proprietatea unui prieten bun, cu care fusesem inclusiv coleg de cămin în studenţie, la Cluj. Cafeneaua aceea era, de fapt, spiritul anilor 90 în micuţul oraş de provincie unde mă retrăsesem, după o aventură de aproape doi ani la Bucureşti.
Cafeneaua era, pe lângă locul de întâlnire cu prietenii, soluţia la tot ceea ce nu îţi oferea societatea la vremea respectivă, poate, mai bine zis, soluţia oricăror lipsuri sau frustrări.
Dacă nu o uşă, măcar câteva mese şi scaune ar fi trebuit să fie proprietatea mea, (more…)

Răzuiam cu râvnă pereţii. Asta era, aşa îmi trebuia! Am insistat că este mult mai ieftin – aici aveam dreptate! – şi foarte uşor să îţi zugrăveşti singur garsoniera. După ce am răşpălit circa un sfert de metru pătrat de perete am abandonat! A doua zi nu eram în stare nici să îmi pun centura de siguranţă în maşină din cauza febrei musculare! Un lucru era cert! Fiecare cu meseria lui! Dacă eu am ales să fiu jurnalist, atunci trebuie să scriu, nu să zugrăvesc! (more…)

Serialul publicat pe visurat adună spre mulţumirea mea (dat fiind că este prima încercare de alt gen de creaţie decât jurnalism) comentarii dintre cel mai variate! Unele sunt hazlii, altele măgulitoare, unele (more…)

Începând de astăzi, serialul “Nu vreau să fiu Dumnezeu” se mută de pe blogul unde îl publicam pe visurat . Asta pentru că am fost cooptat în echipa unuia dintre cele mai bune bloguri din România. Cititorii serialului vor putea continua lectura in cadrul rubricii De la Stanciu din Tirol disponibila pe visurat . Astăzi a fost publicat Episodul 1. Cei mai nerăbdători cititori vor fi dezamăgiţi până vom ajunge cu publicarea episoadelor la zi, dar îi rog să aibă răbdare puţin, pentru că aşteptarea le va fi răsplătită!
Jurnal de expat în Austria merge mai departe!