Lucian Stanciu

După cum ai apucat, probabil, să vezi, Curtea de Apel alba s-ar putea spune că a tranșat problema. Mulțumită recursului tău, e drept, nu o voi mai avea pe Petra în fiecare weekend la mine, dar tot la două va fi! În schimb, vară de vară, Petra va petrece o lună cu mine! Și o săptămână iarna! (more…)

Draga mea Diana,

Nu te mira că îți spun așa, pentru că, în ciuda tuturor lucrurilor întâmplate, rămâi mama copilului meu, Petrei noastre dragi, și, poate contrar voinței mele, nu te voi putea urî niciodată, așa cum o faci tu!
Îți scriu aici, pentru că oricât am încercat, nu am avut șansa să fiu ascultat de către tine. Indiferent ce am încercat să îți spun, se lovea de acel zid indestructibil construit de mama ta între noi. (more…)

Azi e ziua în care Curtea de Apel Alba va pronunța sentința în recurs. Dacă mă ajută Dumnezeu, azi va lua sfârșit calvarul la care este supusă fiica mea și eu! Sper să nu fie o sentință cu trimitere la rejudecare, pentru că deja e prea mult! Doamne ajută! Țineți-mi pumnii!

Aici vorbesc de mulți! Spre exemplu de fostul hamal al hotelului Germisara, de unele dintre rudele mamei copilului meu, de creatură și soțul ei, de vecinul ei Mihai Orlov  din Geoagiu (pe care sper ca poliția să îl dovedească drept autorul anunțurilor abjecte de pe site-urile de homosexuali care mă aveau drept subiect), plus mulți alții, dintre care nu o pot exclude pe noua avocată a Dianei, dar cu ea voi lămuri insultele pe calea Parchetului. (more…)

Nu am mai scris demult, demult… Probabil mi-am pierdut și cititorii pe care îi aveam… Dar viața mea a avut o perioadă extrem de sinuoasă, perioadă care, sper să se termine curând, pentru că nu știu cât mai suport!
Să o luăm pe rând!
Pe plan personal, din nou dezastru! După ce credeam că sunt speranțe pentru ca Petra să se poată bucura, măcar din când în când de ambii săi părinți, totul s-a dus din nou dracului, mulțumită evident celebrei mele soacre, că să nu îi mai spun creatură!! (more…)

Vara aceasta, fratele meu a fost în vizită la mine în Tirol. Impresiile lui de călătorie, Tirolul văzut prin prisma unui jurnalist pasionat de istorie și povestit cu sufletul le găsiți aici.
Și, de același autor, un blog mai altfel, dedicat unei pasiuni de a sale, istoria trecută și prezentă a Transilvaniei.

Nu știu ce e cu mine! Astăzi, după enorm de mult timp, mai precis de pe 8 Martie, am scris o poezie. Reflectă starea mea de spirit prin prisma recentelor evenimente. Poate multora li se va părea în vădită neconcordanță cu viața mea, dar nu vreau să caut explicații. Asta am simțit, asta am scris!
(more…)

Azi am avut onoare sa fiu invitat sa particip telefonic la o emisiune pe TVR Internaţional, emisiune la care inivitat a fost ambasadorul României în Austria. A fost o onoare pentru mine şi, cred eu, nu am spus prostii. Puteţi vedea emisiunea aici.

Am fost în Tirol, timp de 5 zile, împreună cu Diana și Petra pentru a-i oferi fetiței noastre un pic de vacanță. Aceste 5 zile, alăturate celor 4 de la Gyula și celor 2 petrecute la superba pensiune Hanul Sf Gheorghe din Ighiu, au schimbat, spun eu, multe lucruri. De la anumite percepții ale unor povești – de cele mai multe ori – sau adevăruri trunchiate, până la relația tata-fiică de care Petra a fost pe nedrept privată timp de aproape un an.

(more…)

Da, viața mea a luat întorsături neașteptate… De miercuri am devenit vienez… E bine, e rău, Dumnezeu va decide. Am lăsat Tirolul, cel care m-a primit atât de bine, cel care mi-a devenit a doua casă, pentru Viena. Am lăsat curăţenia şi ordinea duse la perfecţiune pentru Viena fascinantă dar care lasă de dorit la multe capitole. Am schimbat aerul tare de munte pe aerul îmbâcsit din Viena – vorbim de centru, nu de vastele sala parcuri – am schimbat curaţenia perfectă pe mizeria de pe jos prezentă în ciuda armatelor de gunoieri (oricum, să nu credeţi că Viena ar putea fi un oraş la fel de murdar ca Bucureştiul, dar în comparaţie cu Tirolul, aici e mizerie), am schimbat liniştea totală pe agitaţia specifică metropolelor, am ajuns dintr-o comunitate care număra cinci români într-un oraş unde din prima zi am auzit manele date la maxim dintr-o maşină, acolo unde e mai bine să vorbeşti orice altă limbă decât româna, pentru că nu ai de ce te mândri că eşti român! Am ajuns acolo unde credeam că nu voi trăi vreodată, după anul petrecut în Tirol. Poate e bine, poate e rău, dar din punct de vedere profesional am făcut un mare pas înainte. De ieri sunt managerul Best Western Retither Hotel din Viena, un hotel de patru stele situat la 800 de m de Schonbrunn si la cinci minute de mers pe jos de Mariahilfferstarsse. Aşa că, vă invit la Viena, la fel ca şi în Tirol, unde Westreisen, agenţia mea de turism continuă să funcţioneze… Cei care doresc, pot vedea hotelul la aceasta adresa.