Entries Tagged as 'Personal'

Acasă la Fefeleaga, sub Detunata

Nu am mai scris de foarte mult timp pe blog. A fost poate o frustrare sau o decizie spontană. Revin acum, pentru că, prima dată în aceste luni simt nevoia să fac acest lucru, să scriu din nou. Şi sper să o fac constant de acum încolo, mai ales, că într-un fel sau altul problemele personale care ţineau capul de afiş al blogului s-au terminat sau vreau eu să cred că s-au terminat, chiar dacă nu aşa cum mi-aş fi dorit.

Şi revin cu acest post inspirat de o scurtă vacanţă la poalele Apusenilor, finalizată cu o drumeţie spontană la Detunata, un loc unic în România, pe care îl recomand cu căldură celor care încă mai cred că România este frumoasă şi nu sunt suficient de dezgustaţi de mizeriile politice şi sociale pentru a mai putea admira minunăţiile acestei ţări pe care nu o merităm! [Read more →]

Scrisoare de adio soției mele (II)

După cum ai apucat, probabil, să vezi, Curtea de Apel alba s-ar putea spune că a tranșat problema. Mulțumită recursului tău, e drept, nu o voi mai avea pe Petra în fiecare weekend la mine, dar tot la două va fi! În schimb, vară de vară, Petra va petrece o lună cu mine! Și o săptămână iarna! [Read more →]

Scrisoare de adio soției mele (I)

Draga mea Diana,

Nu te mira că îți spun așa, pentru că, în ciuda tuturor lucrurilor întâmplate, rămâi mama copilului meu, Petrei noastre dragi, și, poate contrar voinței mele, nu te voi putea urî niciodată, așa cum o faci tu!
Îți scriu aici, pentru că oricât am încercat, nu am avut șansa să fiu ascultat de către tine. Indiferent ce am încercat să îți spun, se lovea de acel zid indestructibil construit de mama ta între noi. [Read more →]

Ziua cea mare

Azi e ziua în care Curtea de Apel Alba va pronunța sentința în recurs. Dacă mă ajută Dumnezeu, azi va lua sfârșit calvarul la care este supusă fiica mea și eu! Sper să nu fie o sentință cu trimitere la rejudecare, pentru că deja e prea mult! Doamne ajută! Țineți-mi pumnii!

Blestemul mamei sau cât de ordinari pot fi unii oameni?

Aici vorbesc de mulți! Spre exemplu de fostul hamal al hotelului Germisara, de unele dintre rudele mamei copilului meu, de creatură și soțul ei, de vecinul ei Mihai Orlov  din Geoagiu (pe care sper ca poliția să îl dovedească drept autorul anunțurilor abjecte de pe site-urile de homosexuali care mă aveau drept subiect), plus mulți alții, dintre care nu o pot exclude pe noua avocată a Dianei, dar cu ea voi lămuri insultele pe calea Parchetului. [Read more →]

De la capăt!

Nu am mai scris demult, demult… Probabil mi-am pierdut și cititorii pe care îi aveam… Dar viața mea a avut o perioadă extrem de sinuoasă, perioadă care, sper să se termine curând, pentru că nu știu cât mai suport!
Să o luăm pe rând!
Pe plan personal, din nou dezastru! După ce credeam că sunt speranțe pentru ca Petra să se poată bucura, măcar din când în când de ambii săi părinți, totul s-a dus din nou dracului, mulțumită evident celebrei mele soacre, că să nu îi mai spun creatură!! [Read more →]

Un reportaj de excepție și un blog mai altfel, dar foarte promițător

Vara aceasta, fratele meu a fost în vizită la mine în Tirol. Impresiile lui de călătorie, Tirolul văzut prin prisma unui jurnalist pasionat de istorie și povestit cu sufletul le găsiți aici.
Și, de același autor, un blog mai altfel, dedicat unei pasiuni de a sale, istoria trecută și prezentă a Transilvaniei.

De dor, din Viena

Nu știu ce e cu mine! Astăzi, după enorm de mult timp, mai precis de pe 8 Martie, am scris o poezie. Reflectă starea mea de spirit prin prisma recentelor evenimente. Poate multora li se va părea în vădită neconcordanță cu viața mea, dar nu vreau să caut explicații. Asta am simțit, asta am scris!
[Read more →]

Am fost pe TVRi

Azi am avut onoare sa fiu invitat sa particip telefonic la o emisiune pe TVR Internaţional, emisiune la care inivitat a fost ambasadorul României în Austria. A fost o onoare pentru mine şi, cred eu, nu am spus prostii. Puteţi vedea emisiunea aici.

Un pic de vacanță, un strop de speranță…

Am fost în Tirol, timp de 5 zile, împreună cu Diana și Petra pentru a-i oferi fetiței noastre un pic de vacanță. Aceste 5 zile, alăturate celor 4 de la Gyula și celor 2 petrecute la superba pensiune Hanul Sf Gheorghe din Ighiu, au schimbat, spun eu, multe lucruri. De la anumite percepții ale unor povești – de cele mai multe ori – sau adevăruri trunchiate, până la relația tata-fiică de care Petra a fost pe nedrept privată timp de aproape un an.
Photobucket
[Read more →]