Şi, la câţiva km pe un drum paralele cu Şoseaua Alba-Cluj se află Galda, cu ale sale impresionante chei, cu o mică cascadă şi cu cătunul uitat la capăt de drum, numit Întregalde, loc de desfăşurare a romanului Duhovnicul Satanei. Dacă vreţi să aveţi o scurtă vacanţă de neuitat, mergeţi la Mama Luţă şi nu veţi regreta.
Şi acum ajungem la subiectul principal al postului. Plecând din Ampoiţa am zis să venim la Deva prin Abrud, nu prin Alba, pentru că o fi drumul mai frumos, lucru dealtfel perfect adevărat. Şi tot mergând, la un moment dat, din satul Bucium, văd săgeata indicatoare pe care scria Detunata. Mi-au revenit suficient de rapid în minte orele de geografie din clasa a opta şi am zis că e momentul să văd şi acest loc. Am virat suficient de brusc să dau emoţii pasagerilor şi am continuat să urcăm spre fosta exploatare de aur de la Bucium. Sincer, credeam că ajung cu maşina până la poalele Detunatei, lucru perfect neadevărat conform indicatorului care ne trimitea pe un drum forestier şi spunea că în 45 de minute vom străbate cei 2,5 km până la Detunata. Drept pentru care am purces pe jos. La câţiva metri mai departe, un alt panou ne spunea că peste 1 km vom da de un magazin mixt. Lucru care mi s-a părut cel puţin bizar. Dar, peste 1 km, care mie mi s-a părut vreo cinci, şi după peste un ceas de urcat am ajuns unde nu credeam că voi ajunge vreodată. La casa eroinei nuvelei lui Agârbiceanu, Fefeleaga. Tinerii habar nu au cine e, pentru că nuvela a fost scoasă din programa de Limba şi Literatura Română. Eu ştiam de ea, de Bator, calul cu care căra în coşărci piatra din care alţii scoteau aurul, Bator, calul care îi dădea şansa la creiţarul de care avea nevoie ca să supravieţuiască.
Vremuri noi, alte obiceiuri. Strănepotul eroinei Fefeleaga, fost miner în Valea Jiului, disponibilizat de guvernarea CDR, înjurând la guvernarea PDL primeşte drumeţii în casa veche din care lipseşte Fefeleaga, lipseşte Bator dar acum este curent, are terasă, ba chiar şi o scenă unde strănepotul David Veteşan organizează – anual dacă poate! – fetivalul Buciumanilor! Omul, un personaj primitor şi pitoresc, nu aşteaptă mult că să îşi depene povestea. Scoate şi articole de ziar îngălbenit de vreme în care sunt lăudate eforturile lui. Spre deosebire de alţi mineri nu şi-a băut banii de disponibilizare şi nu i-a dat nici pe curve sau taxiuri. A băgat aproape 200 de milioane ca să tragă curentul la 1000 de m altitudine. Oferă locuri de campare sau de dormit în “Hotel 5 paie” cum îi spune podului grajdului în care pe vremuri stătea Bator şi care e acum gol. Şi primeşte des ajutoare dintre voluntarii europeni care vin să pună umărul în ţările subdezvoltate. Şi povesteşte, şi îţi dă o pălincă la 5 lei suta, sau o visinată sau o bere la doză la 4 lei. Pe toate le cară cu rucsacul, că nu are Bator. O are însă pe fetiţa lui cam de vârsta Păuniţei moarte a eroinei Fefelaga. Şi pe care o cheamă, evident Ana Maria, purtând şi numele Fefeleagăi şi al fetiţei găsite de ea. Şi care e şi ea feicită să te ajute, să îţi dea sfaturi sau chiar să facă pe ghidul spre Detunata.
De la Fefeleaga la Detunata mai faci vreun ceas dus, unu întors “ne revedem în două ore plus minus cinci minute”, cum te asigură strănepotul. Drumul nu e uşor, dar meriă cu prisosinţă. Întâi de la poale, apoi din vârf, Detunata este un “must” al iubitorilor de drumeţii, ca să fiu şi eu cosmopolit, la fel cum era zona în anii de glorie ai Aurului din Ardeal, Aurul Imperiului, care venea şi de aici, chiar şi prin efotul Fefeleagăi. Sper ca fotografiile să spună mai mult decât am făcu-o eu prin cuvinte!

Nu te mira că îți spun așa, pentru că, în ciuda tuturor lucrurilor întâmplate, rămâi mama copilului meu, Petrei noastre dragi, și, poate contrar voinței mele, nu te voi putea urî niciodată, așa cum o faci tu!
Îți scriu aici, pentru că oricât am încercat, nu am avut șansa să fiu ascultat de către tine. Indiferent ce am încercat să îți spun, se lovea de acel zid indestructibil construit de mama ta între noi.
Așa că, pe această cale îți voi spune cele din urmă cuvinte pe care ți le adresez în calitate de soț al tău, ceea ce încă probabil sunt, neștiind încă soluția Curții de Apel Alba. Dacă se va decide rejudecarea, nu greșesc mult, pentru că voi mai fi soțul tău doar o scurtă perioadă de timp, în ciuda străduinței mele de a îi oferi Petrei o familie cu doi părinți alături. Așa că, știind că oricum măcar prin intermediul avocatei tale și a mamei tale ești la curent cu ceea ce scriu aici, vei afla ultimele mele cuvinte, pe care nu ai avut timp să le asculți.
Adu-ți aminte, Diana, că în urmă cu peste 10 ani am pășit mână în mână în această poveste de dragoste, fiecare având o relație veche la activ, fiind implicați în ea. Tu erai de 6 ani împreună cu Adi, omul pe care maică-ta l-a adus recent inapoi din SUA, unde trăiește acum, în ciuda faptului că are o familie, și a încercat să îl bage înapoi în viața ta!
Eu eram cu Diana, da, cealaltă Diana, brunetă, la fel ca și tine de 6 ani. Mama ta te-a adus la mine în redacția cotidianului unde lucram, după ce vorbise să te angajez.
Nu ai cum să nu recunoști că îți va fi greu să mai trăiești ceea ce ai trăit în acele zile. Chiar acolo, în garsoniera mea care nu se ridica la pretențiile tale, am chgeltuit mult punând la grea încercare posibilitățile tehnice ale celei mai performante tipografii la acea vreme pentru a realiza print-ul care a acoperit complet peretele cu jaluzele spunându-ți că te iubesc! Poate le mai ai, dacă nu le-a dat maică-ta foc! Era vremea în care nu visam să avem cea ce va urma, în care ne iubeam și în care mama ta nu intervenea deloc, dat fiind că și prezența mea în viața ta era creația ei!
Trebuie să recunoști că ne-am iubit cumplit de frumos, altfel nu acceptam să arunci la gunoi toate pozele pe care le aveam în casă, unde apăream cu foste prietene. De fapt, atunci mi-ai aruncat viața la gunoi, însă nu știam că va urma să repeți acest gest, mult mai fatidic, peste 9 ani.
Ține, te rog minte, că stabilisem noi că ne vom căsători, și vorbisem cu mătușa ta de la Săvârșin să ne fie nașă! Și a ieșit scandalul monstruos în care maica-ta s-a atacat cumplit că ea de ce nu știe!
Apoi a venit peste noi o revărsare de bine, prin contribuția egală a părinților noștri, în ciuda la ceea ce afirmi tu acu, și prin poziția mea socială de la acel moment, prin natura funcției pe care o aveam și a influenței de care beneficiam.
În scurtă vreme aveam tot ce și-ar putea dori o familie. Apartament de revistă, cabană, mașini etc. Firesc, a urmat nunta, unde deja mama ta a început să își arate colții, nemulțumită că familia mea nu a avut la fel de mulți invitați. Că și acum îmi solicită restituirea banilor de la nuntă, conform procentajului de invitați este doar o mojicie din partea ei!
Apoi, a urmat, firesc, cel mai frumos lucru din viața mea și nu mă îndoiesc că și din a ta: PETRA. Adu-ți aminte de multele drumuri la București, unde făceam vizitele medicale încă dinaite de a face copilul, pentru că toxoplasmoza este nemiloasă! Ne-a ajutat Dumnezeu și am adus pe lume poate cel mai frumos copil, cu siguranță cel mai frumos pentru noi! A fost neșansa nașterii premature și a nemernicului de medic faimos din Deva și ai născut aici! Nu la București, la Spitalul Universitar, unde ar fi fost condiții de lux. Oricum, Petra a demonstrat și a făcut în ciudă acelui medic idiot că este poate cel mai reușit copil pe care l-a adus pe lume!
Diana, sper că reții că Petra este rodul dragostei noastre pure, consumate după nunta fratelui meu și așa a venit pe lume și va rămâne: rodul iubirii noastre!
Imediat după venirea Petrei pe lume, unele lucruri începeau să îmi demonstreze că am ieșit iremediabil din grațiile mamei tale! Aceasta avea să fie începutul sfârșitului. La mulți ani după, la momentul despărțirii noastre, nașa din partea ta. Daciana urma să îmi clarifice faptul că trebuie să accept că am fost introdus în viața ta de maică-ta și am ieșit din viața ta atunci când ea a decis!
A urmat o greșeală imensă a mea, în războiul deja pe față cu mama ta: dorința de a ne muta la casă. Am făcut tranzacțiile imobiliare, respectiv vânzarea apartamentului și cumpărarea locului de casă în cel mai prost moment al pieței imobiliare. Asta, cumulată cu problemele firmei, au întârziat finalizarea casei mult dorite de amândoi.
Și a a urmat episodul Geoagiu, care avea să fie începutul sfârșitului căsniciei noastre. Primind eu un post bun – intențiile reale ale prietenului care mi-a oferit postul urmau să apară mult mai târziu cu toate aspectele lor penale pentru el – ne-am mutat la Geoagiu. Acolo, așa cum am făcut de fiecare data la locul de muncă, am dat totul! V-am lăsat de multe ori singure în încercările mele de a recupera ceea ce pierdusem și de a duce la bun sfârșit proiectul casei noastre. Între timp s-a făcut casa de la Geoagiu, dar asta contează mai puțin. În acele zile mă acuzai că am ceva cu o subalternă, Maria. Mai mult ca sigur că am am petrecut prea mult timp, forțat de împrejurări, alături de ea! Ulterior te-ai angajat la hotel și ți-ai făcut scop din a mi-o plăti. Dealtfel ai spus multora, că tocmai de asta te-ai angajat, pentru a afla ce a fost între mine și Maria! Nu ai aflat nimic, doar ceea ce îți spunea prietenul meu, hamalul hotelului, care ai aflat tu ulterior de ce îți spunea ce îți spune! Pentru că ești mama copilului meu am ezitat permanent să probez ceea se putea proba despre legătura ta cu acest nemernic…
În fine! S-a ajuns la divorțul intentat de tine, unde la prima instanță eu nu am făcut nimic decât să cer împăcarea sau soluționarea amiabilă. În van! A urmat apelul meu, unde Tribunalul a făcut oarecum dreptate!
Dar, până atunci am trăit cel mai cumplit an din viața mea, anul în care tu ai refuzat să comunici cu mine și eu nu am putut să îmi văd copilul!
Diana, te-am implorat de mii de ori prin sms în acel an, ca măcar în numele iubirii noastre ce a fost, doar pentru simplul fapt că îi sunt tată. să îmi permiteți să văd fetița! În absența comunicării cu tine, maică-ta și-a făcut jocurile, interzicând total legăturile mele cu Petra. Am ajuns să apelez la justiție, la poliție, la Protecția Copilului, numai ca să îmi văd copilul.
A urmat apoi luna martie a acestui an, când surprinzător ai venit la ai mei acasă cu Petra și am reluat comunicarea. Credeam că totul va putea intra într-un cât de cât normal. Am comunicat, am fost în concedii de atunci, am făcut înțelegeri, medieri, tot ce ai vrut, mi-am asumat vina, absolut tot ce ai cerut și când speram că totul va fi gata a căzut năprasnic recursul tău, unde aflu că în ciuda tuturor concesiilor mele, vrei rejudecarea procesului pe motivul că mi s-a dat prea generos programul de vizitare a Petrei!
Avocata ta m-a jignit profund! Instanța te-a întrebat dacă vrei cu adevărat să divorțezi și a fost nevoie de repetarea de trei ori a întrebării pentru a putea răspunde bâguit că DA! Oricum nu mai aveam nici o speranță!
Azi, luni 16 noiembrie 2009, Diana, s-a consumat ultimul act al relației noastre! Draga mea, am trecut cu vederea orice! Până astăzi!
- va urma –

De dor, din Viena

Cand calci apăsând adânc piciorul,
În urme de conți sau de regi,
Poate nu vrei, dar te sfâșie dorul,
De tot ce ți-e drag, dar renegi.

Și treci pe acolo pe unde,
Vreodată au trecut cei din carte-nvățați,
E soare, dar un frig te pătrunde,
Sunt tare departe ai tăi frați!

Te-apucă deodată un dor de tot răul,
Pe veci la a ta casă lăsat,
Îți vine să-njuri, dar te macină dorul
De tot ce-ai avut și uitat!

Te plimbi prin palate, pe străzi cu renume,
Faci poze s-arăți unde ești,
Te minți că de-acum asta e a ta lume,
Dar știi că de-acasă lipsești.

Pe-aici au trecut și conți și ducese,
Mai trec uneori poeții ratați,
Turiști, cerșetori, speranțe intense,
Ți-e dor de ai tăi, acasă lăsați!

Te sfâșie dorul ca vântul cel care
Afară te-a prins prea subțire-mbrăcat,
Privești peste Dunăre, acolo în zare,
Ești mândru-n Imperiu, de-acasă plecat!

Și-ți vine deodată să-njuri românește,
Imperiul cu nobili, cu tot cu-mpărat,
Să uiți de supusul ce încă privește,
Cu teamă spre mândrul și golul palat!

Să-ți spui că o parte din tot aurul ăsta,
De-acolo din sat de la tine-a plecat,
Că ei fără tine, în timpul acesta
Cu toții-ar fi fost un neam de rahat.

Să-ntrebi cu ochii spre Cerul ce n-are
Acum pentru tine un sfânt Dumnezeu,
Ce cauți aicea tu oare?
De ce ești aici când acasă ești EU?

Și-atunci te cuprinde un dor de acasă,
De-ai tăi, de copilul tău cel mereu
Care te-ntreabă de-adreptul sfioasă:
De ce ești acolo, tu, tati al meu?

Cum poți să răspunzi copilului tău,
Ce-ntreabă firesc de ce ești
Departe de mami și sufletul său?
Nu poţi! Ca un laş te fereşti!

Şi-abia atunci se ridică nemernica ceaţă,
Din ochii orbiţi de năluci,
Îţi cauţi febril pierduta ta viaţă,
Şi nu şti-ncotro s-o apuci!

Prin colb de Imperiu păşeşti ca un rege
Înfrânt căutând disperat al său cal.
Te sperie gândul că totul converge
Absurd de concret către punctul final!