Lucian Stanciu

Nu am mai scris demult, demult… Probabil mi-am pierdut și cititorii pe care îi aveam… Dar viața mea a avut o perioadă extrem de sinuoasă, perioadă care, sper să se termine curând, pentru că nu știu cât mai suport!
Să o luăm pe rând!
Pe plan personal, din nou dezastru! După ce credeam că sunt speranțe pentru ca Petra să se poată bucura, măcar din când în când de ambii săi părinți, totul s-a dus din nou dracului, mulțumită evident celebrei mele soacre, că să nu îi mai spun creatură!! (more…)

Nici măcar nu îmi pot cere scuze celor cărora le-am tot promis că voi relua scrisul pe blog, dar nu am făcut-o! A fost o promisiune deliberat încălcată, a fost sau încă mai este o perioadă în care parcă blogul m-a respins. Îmi spuneam în fiecare zi: “azi mă reapuc de scris” şi apoi, seara, preferam să iau o carte în mână să citesc.
A fost o perioadă puţin spus zbuciumată din viaţa mea, perioadă în care s-a terminat – cel puţin teoretic – acel divorţ infernal. (more…)

Da, știu, recunosc, în ultimele trei săptămâni am scris foarte puțin pe blog. Am primit mustrări pe mess, pe mail, chiar și telefonice! Trebuie să mulțumesc celor care mi-au trimis mailuri şi care mi-au cerut să pun mâna pe pix, ca să folosesc o formulă consacrată, sau degetele pe tastatură din nou! O fac, cu scuzele de rigoare pentru cei care au accesat zadarnic site-ul şi cu promisiunea că voi păstra o cadenţă a postărilor.
Totul, însă, are şi o motivaţie, fericită, în cele din urmă pentru mine. Ultimele săptămâni au însemnat şi un drum de România, dar, mai ales, reluarea legăturilor cu Petra. Acum, pentru că vorbim zilnic la telefon, pentru că în două săptămâni ne vom vedea din nou, pot spune că lucrurile au intrat pe un făgaş normal, aşa cum am sperat de atâta vreme!

…asta nu sunteți nici prea bătrâni, nici nostalgici, înseamnă doar că aveți părinți pe care îi iubiți. Sper ca odată, în viitorul îndepărtat, Petra să posteze și ea pe blogul ei de atunci, din viitor, acest link! Enjoy!

Ieri, deja e trecut de 12 noaptea cand scriu, aşa că pot spune ieri, am avut o serie de întâlniri cu foşti colegi de la Germisara, hotelul unde am lucrat până pe 1 mai, momentul fantastic al vieţii mele în care mi-am dat demisia oferindu-mi şansa de a trăi în Asutria.
Am constatat cu plăcută surprindere că, în ciuda celor bănuite de mine, oamenii nu îi uită uşor pe cei care le-au făcut bine. De când am venit în ţară, pentru târgurile de turism din această toamnă, am tot primit solicitări de întâlniri cu foştii mei colegi. Am refuzat politicos pentru că ştiam că voi avea parte de o avalanşă de ştiri negative, cu impact mare asupra mea. Am preferat să sistematizez întâlnirile într-o singură zi pentru a putea prelua toată energia negativă brusc şi dintr-o dată. M-am întâlnit cu oameni din toate sectoarele de la hotel, de la baza wellness până la serviciul de pază. Am aflat ce nu vroiam să aflu, am auzit ce nu mai aveam chef să aud şi am constatat că, din partea mea a fost o greşeală, din partea lor o dovadă de loialitate sau bucuria de a da veşti proste. Sintetizând , ar suna cam aşa: (more…)

… ce se petrece în sufletul meu! Am primit un comentariu la postul Dor de Petra scris de o persoană pe care am cunoscut-o cu ocazia organizării unui eveniment pentru firma la care lucrează. Am lucrat nemijlocit cu ea pentru evenimentul care a fost o reuşită atât pentru hotelul la care lucram cât şi pentru firma ei. Relaţia noastră a fost strict profesională şi de foarte mult timp nu am mai auzit de Cristina. Ştiam că are şi ea două fete, ştiam că (more…)

Poate sunt nedrept cu cei care şi-au făcut un obicei din a intra zilnic pe acest blog, dar mi-e greu să scriu. Sunt ăn ţară de peste o săptămână şi mi-am văzut fetiţa o singură dată. Soţia şi creatura se prevalează de o minută de sentinţă dată în pripă şi în grabă de un judecător care are probleme personale cu mine de pe vremea când eram ziarist. Conform acesteia am voie să îmi văd fetiţa de două ori pe lună, la domiciliul soţiei, adică în locul unde sunt emninţat că dacă calc mi se rupe capul!
Mi-am petrecut o săptămână prin vizite repetate la poliţie şi la protecţia copilului. Am început demersurile juridice necesare pentru a mă vedea cât de cât normal cu fata, dar….
Doamne, cât timp pierdut, timp în care puteam să-mi ţin copilul în braţe să îl îmbrăţişez şi să recuperez din lunile trecute şi viitoare când a fost şi va fi departe de mine. Doamne, cu suflet pot avea acele două femei să nu o lase pe Petra să îşi vadă pe “tati meu”! Le doare că mă iubeşte copilul! Că nu au cum să-l convingă că tati e rău, că are nevoie de alt tată!

Afară sunt 5 grade. E cumplit de frig pentru septembrie chiar şi aici în inima Alpilor! Şi e frig şi la mine în suflet! Pentru că am, din nou, peste o săptămână de când nu am avut voie să vorbesc cu Petra, fetiţa mea dulce! (more…)

Astăzi am înfăţişare la proces. Dacă toate vor merge cum trebuie, conform avocatului meu, care este cel mai bun din judeţul Hunedoara, de azi voi fi liber. Asta în cazul în care (more…)

Nu, nu am câştigat o sumă mare, mi-au ieşti trei numere şi aici în Austria se câştigă şi cu trei. Suma e derizorie, dar scoate banii daţi pe bilet şi, în plus, reprezintă exact data de naştere a fetiţei mele, Petra: 24,03,05, adică 24 martie 2005! Fetiţa mea dulce, ştiu că tu eşti şi vei fi norocul vieţii mele, şi ascultă-l pe tati: va veni vremea când vom fi împreună! Te iubesc!