Lucian Stanciu

Demersul meu, rugămintea mea la care nu mă aşteptam să răspundeţi cu atât de multă promptitudine a fost încununat de succes. În primul rând unul dintre cei care au sunat au vorbit cu Diana, apoi am obţinut dovada irefutabilă că e numărul ei de telefon. Cum? Într-un  mod pe cât de banal pe atât de simplu. Cineva s-a prezentat la recepţia hotelului Germisara şi s-a dat drept o rudă a Dianei, care are doar un număr de telefon al ei, care vrea să vorbesacă neapărat cu ea. O colegă a Dianei, căutând în propriul telefon a dat persoanei respective încă un număr. Exact cel publicat de mine! Totul este clar şi este cât se poate de sigur că voi aplica metoida 2 din postul “Ce să fac?“: Încă o dată mii de mulţumiri celor care au fost alături de mine în demersul meu. Oricum, se pare că în curând soarele vă răsări şi pe strada mea şi Petra va putea să-şi vadă tatăl, iar eu voi putea să-mi văd fetiţa!

De mult aveam ideea unui astfel de concurs. Ideea se va pune în practică la sfârşitul acestei săptămâni printr-un concurs ce va fi anunţat atât aici pe blog cât şi pe visurat. Sper ca si alti blogeri sa contribuie la promovarea concursului, dat fiind că premiul va fi un sejur de o săptămână în Tirol, pentru două persoane, cazare şi mic dejun!

Răspunsul corect la întrebarea “Cum se împacheteaza cel mai bine ouăle?” este:

Ouăle se împachetează cel mai bine astfel: la fiecare două ouă se adaugă o pulă! Tot în acest mod se transportă şi cel mai în siguranţă!

Câştigătorul va fi anunţat astăzi !

Cine vrea să bea o ladă de bere împreună cu mine când ajung acasă, să intre aici şi să răspundă la întrebarea “Ce se află între Luncoiu de Sus şi Luncoiu de Jos?”. În caz de mai multe răspunsuri corecte, bem berea împreună, în ţară, cât de curând!

Simplu! Pentru că e sfârşitul lumii, m-am bărbierit frumos, m-am îmbrăcat frumos şi plec la Moskito, singurul bar de noapte din Westendorf! Ne vom întâlni peste patru cincimi din comunitatea românească de aici, adică vreo patru persoane! O să bem şi o să ne gândim cât de aproape suntem de Geneva faţă de rudele, prietenii şi cunoştinţele din România! Eu, dacă faza asta devine serioasă şi sfârşitul lumii e pe aproape, mă gândesc să reduc ceva din cele 1898 de episoade programate pentru serialul “Nu vreau să fiu Dumnezeu!”!:)))))))))

Începând de astăzi, serialul “Nu vreau să fiu Dumnezeu” se mută de pe blogul unde îl publicam pe visurat . Asta pentru că am fost cooptat în echipa unuia dintre cele mai bune bloguri din România. Cititorii serialului vor putea continua lectura in cadrul rubricii De la Stanciu din Tirol disponibila pe visurat . Astăzi a fost publicat Episodul 1. Cei mai nerăbdători cititori vor fi dezamăgiţi până vom ajunge cu publicarea episoadelor la zi, dar îi rog să aibă răbdare puţin, pentru că aşteptarea le va fi răsplătită!
Jurnal de expat în Austria merge mai departe!